Wally

Die kleine Hündin Wally hat uns heute verlassen. Sie war 10 Jahre alt und litt an Knochenkrebs im vorgeschrittenen Stadium mit Lungenmetastasen, konnte kaum noch laufen und wurde mit starken Schmerzmitteln behandelt.
Zusammen mit ihrer Schwester Rosi (Mutter von unserer Lilly), Laika und Hermann, war Wally einer der vier Hunde eines Dorfbewohners von hier, der nicht einmal imstande ist, für sich selbst zu sorgen. So haben wir alle vier täglich gefüttert, regelmäßig ärtzlich untersuchen lassen und – soweit die Zeit gereicht hat – auch mal gestreichelt. Rosi wurde vor 5 Jahren vergiftet, wie wir bereits berichtet haben. Hermann ist letztes Jahr an Altersschwäche gestorben, er war angeblich 20 Jahre alt, jedenfalls schon in den letzten Jahren blind und taub, konnte trotzdem bis zum letzten Tag seinen Futternapf noch finden…

===

Micuţa căţeluşă Wally ne-a părăsit azi. Avea 10 ani şi suferea de cancer osos în fază înaintată cu metastaze la plămâni, abia mai putea să meargă şi era tratată împotriva durerilor cu medicamente foarte puternice.
Împreună cu sora ei Rosi (mama lui Lilly a noastră), cu Laika şi Hermann, Wally a fost unul dintre cei patru câini ai unui sătean de aici, care nici măcar de sine nu poate să-şi poarte de grijă. Astfel încât i-am hrănit zilnic pe toţi patru, le-am asigurat asistenţa medicală regulată şi – în măsura timpului disponibil – i-am şi mângâiat. Rosi a fost otrăvită în urmă cu 5 ani, după cum am relatat deja. Hermann a murit anul trecut de bătrâneţe, se spunea că avea deja 20 de ani, în orice caz era în ultimii ani orb şi surd, dar putea să-şi găsească blidul cu mâncare până în ultima zi…

Dieser Beitrag wurde unter Allgemein/general, Historie/istorie, In eigener Sache/pro domo, Neuheiten/noutăţi veröffentlicht. Setze ein Lesezeichen auf den Permalink.

2 Kommentare zu Wally

  1. Diana sagt:

    Ce “oameni”! 🙁 Ce mutrisoara dragalasa avea si Rosi… <3 Banuiesc ca ucigasul nu a fost descoperit…
    Micuta Wally… <3 A avut o viata cat s-a putut de buna datorita voua!
    Of! Toti sunt (au fost) frumusei tare!
    Asa de tare ma doare sufletul dupa fiecare catel/pisic pe care l-am avut si care – firesc, la un moment dat – a murit incat ma tem sa mai luam un altul. Toti cei pe care i-am avut au ajuns la noi mai mult din intamplare (avand in vedere ca locuim la bloc am evitat sa luam unul, special – la fel si in cazul pisicilor care au trait/traiesc pe langa noi) 🙂 In caz ca intamplarea ne va scoate altul in cale… asta e, il pastram. 🙂
    Acum multi ani, doi nenorociti din cartier au considerat ca sunt prea multe pisici si le-au otravit mancarea! Cadeau pisicile pe te miri unde! Plangeau copiii de sarea haina de pe ei, pentru ca le vedeau moarte in zona de joaca, pe trotuar s.a.m.d.. Stim cine au fost cei doi dar nu au putut fi dovediti. 🙁

  2. Mihail Lungu sagt:

    Bineînţeles că în cazul lui Rosi nu s-a descoperit făptaşul, deşi existau şi aici bănuieli întemeiate…
    Dintre cei 4 mai trăieşte doar Laika, liberă prin sat dar cu cuşca şi farfuria de mâncare la noi. Are intrare separată, vine şi pleacă când vrea.

Schreibe einen Kommentar

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert.